Clujul istoric nu este o abstracţie ideatică şi turistică. Zidurile, clădirile, monumentele, străzile frumosului nostru oraş „vorbesc”, parafrazând un mare istoric american dintr-o carte despre daci.

Ţin bine minte când la 15 martie 1998, într-o zi cu soare, am depus coroane de flori şi am re-dezvelit după renovare, împreună cu colegii mei de la primărie: poetul Marius Ţion, Cătălin Robu, Gligor Topan, Vasile Moldovan – celebra placă comemorativă de pe clădirea din str. Avram Iancu nr. 17, în care a locuit elevul Avram Iancu, între anii 1841 – 1844. Astfel am introdus imobilul în circuitul turistic de factură istorică al Clujului.

Noi ştim atât de multe despre eroul legendar al moţilor Avram Iancu din timpul revoluţiei de la 1848 – 1849 şi atât de puţine despre viaţa lui de tânăr elev în oraşul Cluj. Pe străzile pe care călcăm din zona centrală să nu uităm niciodată că şi-a purtat paşii şi Crăişorul Munţilor. În 1841 poposea la Cluj, de la gimnaziul din Zlatna, fiul de ţăran moţ, Avram Iancu. El a urmat liceul Piarist catolic de pe Uliţa Lupului, actuala str. M. Kogălniceanu, înscriindu-se la clasa Humanitas, cu doi ani de filosofie, pentru a putea urma cursurile facultăţii de Drept. Avram Iancu s-a remarcat de la început ca şi liderul elevilor români provocând călugării-profesori catolici cu discursuri despre drepturile naţionale ale românilor.

Read the rest of this entry »