În acest weekend, prin amabilitatea unor buni şi inimoşi prieteni, am fost invitat la Blaj. Prin Blaj am mai trecut de-a lungul timpului doar cu trenul spre mare, aşa că mare mi-a fost emoţia când am ajuns în oraşul în care s-a născut Şcoala Ardeleană şi s-a impus grafia latină. Oraşul e încărcat de istorie, iar emoţiile te cuprind imediat pe oriunde calci în cetatea Blajului. Localitatea e îmbibată de istorie naţională. Ca şi Mihai Eminescu am urcat pe dealul Hula de unde se vede o minunată panoramă a Blajului şi unde am admirat teiul Poetului Naţional, de unde a strigat celebra sintagmă, ridicându-şi pălăria, care cuprinde chintesenţa naţională a Blajului: „Te salut din inimă Romă mică”. Mihai Eminescu venea să vadă Blajul la îndemnul profesorului său din Cernăuţi, Aron Pumnul. La Blaj s-a cazat lângă catedrala greco-catolică, într-o clădire istorică, o şcoală mănăstireaacă, care şi acum are o placă comemorativă ce atestă trecerea poetului. Mai sus de teiul lui Mihai Eminescu se găseşte Crucea lui Iancu. Pe deal a postat Avram Iancu o legiune de moţi care supraveghea oraşul şi Valea Târnavelor. Aici, blăjenii au ridicat o cruce mare de patru metri pe care ungurii au aruncat-o în aer în 1908. În 1915 Ioan Mincu Moldovan a luat fragmente din cruce care a refăcut-o, aflându-se astăzi fragmente în muzeul local „Augustin Bunea”. Dar cel mai emoţionant moment a fost când am călcat pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, acolo unde în 3/15 mai 1848, 40.000 de români, alături de episcopul Andrei Şaguna şi de cei 10.000 de moţi ai lui Avram Iancu au scandat: „Noi vrem să ne unim cu Ţara!”. Atunci românii din Ardeal au înţeles că numai uniţi cu fraţii lor de peste munţi vor putea scăpa de iobăgia socială şi naţională impusă de austro-unguri. Pe locul acesta sfinţit de istorie Nicolae Ceauşescu a ordonat ridicarea unui spectaculos monument la care ani de zile Cenaclul Flacăra al poetului Adrian Păunescu îşi susţinea concertele patriotice. Ansamblul monumental “Gloria”, care domina Câmpia Libertatii, a fost inaugurat în anul 1977. La baza monumentului propriu-zis, (dăltuit în piatră, înalt de circa 18 m, reprezentând o poartă a istoriei), sunt incrustate istorilcele cuvinte: “Vrem să ne unim cu ţara !”. Cel de-al doilea element al ansamblului este constituit din 3 statui din bronz, întruchipând trei fete care ţin deasupra capului cununi de laur, ce simbolizează cele trei ţări româneşti. În forma de semicerc, în dreapta şi în stânga monumentului se află “Aleea Revolutiei”, o suita de 26 de brusturi din bronz, reprezentand pe cei mai de seama carturari si revolutionari din tarile romanesti. 24 din aceste statui au fost dezvelite in anul 1973 cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la revoluţia din 1848.

Read the rest of this entry »

“ICOANA ROMÂNISMULUI ÎN ARDEAL, AVRAM IANCU, EROU NAȚIONAL!”

Trofeul Carpati, desfasurat in acest sfârsit de saptamâna la Cluj-Napoca, a fost un bun prilej pentru suporterii români de a arata inca o data ca sunt aparatorii si susţinatorii valorilor românesti. Un mesaj care a sublinitat faptul ca Avram Iancu este un Erou National, a fost afisat in timpul finalei feminine de handbal, disputata intre nationala tarii noastre si Suedia.

Bannerul afisat de suporteri vine pe fondul proiectului adoptat de deputati care prevede că “pentru cinstirea în mod deosebit a memoriei lui Avram Iancu (1824-1872), considerat cel mai mare erou naţional al românilor din Transilvania, cu merite excepţionale în afirmarea identităţii şi a drepturilor naţionale pe teritoriul strămoşesc, se conferă fostului conducător al revoluţiei române 1848-1849 din Transilvania titlul de «Erou al Naţiunii Române»”

AM, NapocaNews

Potrivit Buletin de Carei, statuia lui Avram Iancu din centrul municipiului Carei a fost vandalizată de un grup de tineri încă necunoscuţi, îmbrăcaţi în tricouri albe, care au distrus în cursul nopţii de vineri, placa ce avea înscrise vorbele marelui patriot, erou naţional: ”Unicul dor al vieţii mele fiind, e să-mi văd Naţiunea mea fericită”.

Fapta a fost semnalată de către locuitori din zonă. Nici de această dată cele 23 de camere de supraveghere achiziţionate prin proiectul transfrontalier HU-RO 1001/178/2.4.4. “Realizarea unei reţele de protecţie şi alarmare în zona Sătmar (acronim: Alarm Network), realizat de Primăria Carei în colaborare cu Asociaţia managerială a comitatului Csenger din Ungaria”, şi gestionate de Politia Locală din subordinea Primăriei Carei, nu au fost “pe fază” şi nu au permis depistarea huliganilor.

Ziariștii de la Buletin de Carei amintesc și faptul că dacă pentru statuile personalităţilor maghiare este asigurată în permanenţă monitorizarea, simpla apropiere de acestea fiind rapid identificată de gardienii apăruţi ca din senin, monumentele româneşti sunt lăsate în voia sorţii de administraţia locală unde românii contribuie cu taxe şi impozite. Spatiile verzi din jurul monumentelor româneşti sunt lăsate de izbelişte de administraţia locală in timp ce lucrătorii de la spatii verzi robotesc in parcurile şi in jurul celorlalte.

Dan Tanasa, (FOTO: buletindecarei.ro)

Aproximativ 15.000 de persoane au participat, ieri, la Sărbătoarea Naţională de la Ţebea, pentru a comemora împlinirea a 140 de ani de la trecerea în nefiinţă a lui Avram Iancu. Ca de fiecare dată, politicienii au fost nelipsiţi de la manifestări, deşi printre ei s-au numărat – faţă de anii trecuţi – mai puţine nume sonore.

Şefii cei mari n-au venit  

Veniţi din toate colţurile ţării pentru a cinsti memoria „Crăişorului“ îngropat la Ţebea, lângă Gorunul lui Horea, oamenii au avut parte, şi în acest an, de o vreme neaşteptat de frumoasă. Ca de obicei, sărbătoarea a fost împărţită în două, astfel că după încheierea slujbei de comemorare, oficiată de Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului, au urmat depunerea de coroane şi discursurile politicienilor, iar apoi, cei prezenţi au petrecut cu mici şi bere, pe acordurile populare ale mai multor interpreţi cunoscuţi. Şi deşi suntem în an electoral, şi toată lumea se aştepta ca mai-marii de la centru să fie prezenţi în Panteonul Moţilor, nu a fost aşa. Cu toate că erau aşteptaţi, deoarece se iscase zvonul că vor fi prezenţi la  Ţebea, n-au venit nici preşedintele Traian Băsescu, nici Victor Ponta şi nici Crin Antonescu. În schimb, n-au lipsit Corneliu Vadim Tudor – care din 1991 a venit mereu la Ţebea, Gheorghe Funar, şi el nelipsit de la Sărbătoarea din Ţara Moţilor. Din partea Guvernului au fost la manifestări Mircea Duşa, ministrul Administraţiei şi Internelor,  Mariana Câmpeanu,  ministrul Muncii,  şi  Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei. Au mai fost prezenţi, se înţelege, aproape toţi parlamentarii de Hunedoara, precum şi reprezentanţii  autorităţilor locale din judeţul nostru şi din alte judeţe.
Manifestările au decurs bine, fără ca spiritele să se încingă, astfel că serbările din acest an au fost lipsite de huiduieli.

Read the rest of this entry »

Doar cateva ilustrate mai pastreaza vie amintirea unui moment cheie din istoria orasului Cluj-Napoca: inaugurarea statuii lui Avram Iancu, in data de 30 noiembrie 1993. Monumentul, realizat de catre Ilie Berindei, era gandit initial ca un grup statuar, cu Avram Iancu inconjurat de tribunii sai, insa restul statuilor nu au mai fost realizate niciodata.

„Kossuth respinse cu dispreţ propunerile  românilor. Iancu bătu zdravăn  pe  unguri.  Aşa  fură  paralizate  victoriile lui  Bem.  Austria nu a răsplătit  cu  nimic pe români ’’, pagina 159 din volumul Marx despre români apărut în 1964 la Editura Academiei Române – Bucureşti.

Am avut o revelaţie, o descoperire neaşteptată, când  am citit Marx despre români, ce însumează traducerea celor patru manuscrise autografe ale lui Karl Marx despre români, păstrate în Arhiva Marx-Engels a Institutului Internaţional de Istorie Socială din Amsterdam – Olanda. Volumul a apărut sub coordonarea academicianului A. Oţetea, din a cărui amplă introducere aflăm că Marx a arătat un interes deosebit pentru poporul român, fiindcă lupta sa pentru unitate şi independenţă se încadra în mişcarea europeană de emancipare a popoarelor oprimate. Aşa se explică faptul că Marx a consacrat timp de informare, gândire şi scriere referitor la problemele româneşti, scrieri pe care le-a publicat în presa  internaţională sau au rămas doar consemnate în cele patru manuscrise autografe ce se găsesc în arhiva institutului din Amsterdam şi care au fost semnalate Academiei Romane de către cercetătorul polonez Stanislas Schwann, căruia  cititorii români au pentru ce a-i mulţumi.

Read the rest of this entry »

Când scriu aceste rânduri abia m-am întors din weekend de la Mărişel, unde am fost pe urmele celebrei amazoane românce Pelaghia Roşu, mama tribunului Indrei Roşu, care a reuşit în timpul Revoluţiei de la 1849 să zdrobească trupele regulate ale armatelor maghiare, conduse de Hatvani şi Vasvari Pal. Am fost invitat la cabana unor ofiţeri români, proveniţi dintr-o familie de carieră a Armatei Române, cadre militare care şi-au întărit caracterul şi bărbăţia cu Kalaşnicovul în mână pe fronturile împotriva terorismului şi a luptătorilor Al Qaeda din Irak şi Afganistan. Şi-au ridicat în ani o cabană chiar pe locurile istorice unde au călcat paşii lui Avram Iancu şi pe stâncile unde Pelaghia Roşu a zdrobit trupele invadatoare maghiare ce doreau asuprirea moţilor. M-am simţit mai mult decât minunat să calc pe urmele celor care şi-au dat sângele în luptă pentru drepturile românilor. După o săptămână grea şi stresantă am reuşit să mă resetez psihic şi să mă reconfortez reconstituind bătălia eroinei Pelaghia Roşu la Crucea Eroilor s-au pe stânca de la Ţâcla. Eroii noştri nu mor niciodată. Nu mi-am refuzat nici să stau ore întregi pe şezlong cu o bere rece Becks în mână să privesc munţii lui Iancu spre Măguri Răcătău şi semeţele creste ale lui Horea de la Poiana Horii. Mă simt bine în preajma ofiţerilor români şi discuţiile despre faptele de vitejie ale românilor îmi plac aşa de mult că nu doresc să se mai încheie niciodată. Din când în când cântecul brazilor ne mai întrerupeau vorbele despre eroismul înaintaşilor.

Read the rest of this entry »

O femeie care pretinde ca este stranepoata lui Avram Iancu a participat, marti seara, in Piata Avram Iancu la manifestarea organizata de Noua Dreapta in memoria marelui luptator.

Femeia pretinde ca strabunicul ei, preotul Basil Paul, a fost var primar cu Avram Iancu, dar a refuzat sa isi dezvaluie identitatea din motive personale. Ea a vorbit despre caracterul marelui revolutionar care i-a condus pe moti in 1848-1849 in lupta lor impotriva armatelor maghiare.

“In viata lui nu a purtat o arma in mana, nu pistoale la brau sau altceva. O spun cu toata seriozitatea pentru ca din familie stiu asta si sunt medic si psiholog, deci pot aprecia.

Avram Iancu in primul rand nu a fost nebun, a fost depresiv. Depresia este o reactie, nu o boala. Si un om normal si un paranoic poate face o depresie cand ii e pus pe umeri prea mult. El a facut depresie pentru ca a fost tradat de ai lui, in care a avut incredere, dar niciodata nu a umblat cu palose, cu pistoale sau alte prostii”, a dezvaluit femeia.

Ea a spus ca “Avramut” isi gasea linistea cantand la fluier. “Singurul lucru pe care il avea Avramut, pentru ca asa i se spunea, in mana a fost fluierul. Cand facea accesele de depresie se plimba in jurul Abrudului, pe dealuri si isi canta din fluier. Nu a fost un razboinic, nu a fost un razbunator. El a fost cu studii de drept si a facut facultatea aici la Cluj si doctoratul l-a luat la Viena”, a mai spus femeia care pretinde ca este nepoata fostului revolutionar.

Ea a vorbit si despre crezul lui Avram Iancu. “Niciodata Iancu nu a fost razbunator. El totdeauna s-a luptat pentru pace, pentru bine, pentru liniste. A fost un mot adevarat. Avram Iancu asa spune: ‘Daca cineva imi face un rau ma provoaca. Daca ii raspund la fel, inseamna ca nu-s mai bun decat el. Ori ca sa ii dovedesc ca sunt mai bun decat el fac cum spunea Isus: Cine arunca cu pietre dupa mine, eu arunc cu paine'”, a mai adaugat asa-zisa nepoata.

Femeia a luat cuvantul la manifestarea organizata de Noua Dreapta in Piata Avram Iancu si care a fost dedicata marelui revolutionar.

sursa: Ştiri de Cluj

Ionuţ Ţene, NapocaNews: Ultimii ani din viaţa lui Avram Iancu sunt relativ puţin cercetaţi de către istorici. Dincolo de legenda “nebuniei” lui Iancu, asemănătoare cu cea a marelui Poet Naţional, Mihai Eminescu, mărturiile istorice atestă că Crăişorul Munţilor a fost perfect lucid până în ultimele minute ale vieţii sale zbuciumate. Avram Iancu a suferit de o dramatică melancolie şi depresie, datorită trădării de către Casa de Habsburg a dezideratelor revoluţiei române de la 1848, dar şi datorită complacerii şi compromisului unei părţi a burgheziei şi intelectualităţii române din Ardeal cu Viena şi dualismul austro-ungar, în ciuda şi dauna rezolvării cererilor şi intereselor naţiunii.

Avram Iancu s-a retras în singurătate şi în lungi călătorii prin Munţii Apuseni aşa dragi lui. Şi-a înecat amarul în cântecul din fluier şi câteodată într-un pahar de pălincă oferit cu generozitate de către moţii lu iubiţi. Suferea de o boală de plămâni, de tuberculoză şi avea des hemoragii pulmonare şi scuipa sânge. Boala i s-a tras de la faptul că a dorit mereu să doarmă, din primăvară până în toamnă, sub cerul liber sau pe prispa unei case prietene. Era un semn al dorinţei sale de libertate şi al refuzului de a sta în temniţa oferită cadou şi “răsplată” amară de către Habsburgi la începutul anilor 1850.

Read the rest of this entry »

Ionuţ Ţene, NapocaNews: Foarte puţină lume realizează ce înseamnă o revoluţie care se transformă într-un război civil. Conflictele etnice şi fratricide se transformă în masacre abominabile. Imaginea războiului nu este cea din documentarele de pe HistoryTV, ci extrem de sângeroasă în realitate. Voi oferi câteva fragmente din tabăra românească a revoluţiei de la 1848/1849 din Ardeal despre conflictele sângeroase din Munţii Apuseni. Voi cita din raportul oferit de către Avram Iancu, în luna noiembrie 1849, către Gubernatoriu civil şi militar din Transilvania, Feld Mareşal Locotenent baron Ludovic de Wolgemuth. Mărturia Crăişorului Munţilor este dramatică şi oferă un răspuns românesc hotărât şi sângeros la masacrele şi intervenţiile armatelor revoluţionare maghiare, conduse de generalul polonez I. Bem şi mai ales de aventurierul Hatvani în Apuseni.

Read the rest of this entry »