Avram Iancu

În acest weekend, prin amabilitatea unor buni şi inimoşi prieteni, am fost invitat la Blaj. Prin Blaj am mai trecut de-a lungul timpului doar cu trenul spre mare, aşa că mare mi-a fost emoţia când am ajuns în oraşul în care s-a născut Şcoala Ardeleană şi s-a impus grafia latină. Oraşul e încărcat de istorie, iar emoţiile te cuprind imediat pe oriunde calci în cetatea Blajului. Localitatea e îmbibată de istorie naţională. Ca şi Mihai Eminescu am urcat pe dealul Hula de unde se vede o minunată panoramă a Blajului şi unde am admirat teiul Poetului Naţional, de unde a strigat celebra sintagmă, ridicându-şi pălăria, care cuprinde chintesenţa naţională a Blajului: „Te salut din inimă Romă mică”. Mihai Eminescu venea să vadă Blajul la îndemnul profesorului său din Cernăuţi, Aron Pumnul. La Blaj s-a cazat lângă catedrala greco-catolică, într-o clădire istorică, o şcoală mănăstireaacă, care şi acum are o placă comemorativă ce atestă trecerea poetului. Mai sus de teiul lui Mihai Eminescu se găseşte Crucea lui Iancu. Pe deal a postat Avram Iancu o legiune de moţi care supraveghea oraşul şi Valea Târnavelor. Aici, blăjenii au ridicat o cruce mare de patru metri pe care ungurii au aruncat-o în aer în 1908. În 1915 Ioan Mincu Moldovan a luat fragmente din cruce care a refăcut-o, aflându-se astăzi fragmente în muzeul local „Augustin Bunea”. Dar cel mai emoţionant moment a fost când am călcat pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, acolo unde în 3/15 mai 1848, 40.000 de români, alături de episcopul Andrei Şaguna şi de cei 10.000 de moţi ai lui Avram Iancu au scandat: „Noi vrem să ne unim cu Ţara!”. Atunci românii din Ardeal au înţeles că numai uniţi cu fraţii lor de peste munţi vor putea scăpa de iobăgia socială şi naţională impusă de austro-unguri. Pe locul acesta sfinţit de istorie Nicolae Ceauşescu a ordonat ridicarea unui spectaculos monument la care ani de zile Cenaclul Flacăra al poetului Adrian Păunescu îşi susţinea concertele patriotice. Ansamblul monumental “Gloria”, care domina Câmpia Libertatii, a fost inaugurat în anul 1977. La baza monumentului propriu-zis, (dăltuit în piatră, înalt de circa 18 m, reprezentând o poartă a istoriei), sunt incrustate istorilcele cuvinte: “Vrem să ne unim cu ţara !”. Cel de-al doilea element al ansamblului este constituit din 3 statui din bronz, întruchipând trei fete care ţin deasupra capului cununi de laur, ce simbolizează cele trei ţări româneşti. În forma de semicerc, în dreapta şi în stânga monumentului se află “Aleea Revolutiei”, o suita de 26 de brusturi din bronz, reprezentand pe cei mai de seama carturari si revolutionari din tarile romanesti. 24 din aceste statui au fost dezvelite in anul 1973 cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la revoluţia din 1848.

În centrul Blajului, pe fiecare casă renovată vei găsi o placă comemorativă că aici au locuit patrioţi români de-a lungul vremii: casa Simion Bărnuţiu, casa Iuliu Maniu, casa Inochentie Micu Klein sau Timotei Cipariu. În Blaj s-a ridicat prima şcoală românească la 1754, unde au învăţat şi predat elitele noastre culturale, de la Gheorghe Şincai, Petru Maior la Samuel Micu. Pe clădirea şcolii e o inscripţie a lui Ion Heliade Rădulescu: „de aici a răsărit Soarele românismului”. Catedrala Sfânta Treime din Blaj e o superbă construcţie barocă. Construită între anii 1741 și 1749 după planurile arhitecților vienezi Anton și Johann Martinelli. Aceștia au folosit ca sursă de inspirație Biserica Iezuiților din Cluj, prima biserică catolică ridicată în Transilvania după Reformă.Episcopul Ioan Inocențiu Micu Klein a încheiat pe 30 martie 1738 un contract cu Johann Martinelli, arhitectul curții imperiale din Viena, pentru realizarea catedralei, a școlilor și Mănăstirii Sfintei Treimi, contra sumei de 61.000 de florini austrieci.În 1748 construcția a fost terminată, rămânând de executat finisajele. Catedrala a fost sfințită de episcopul Petru Pavel Aron, succesorul fondatorului său, în anul 1756. În faţa catedralei s-a ridicat în 1992 bustul lui Simion Bărnuţiu care în Duminica Tomii la 1848 a susţinut în lăcaşul sfânt un important discurs naţionalist, în care a cerut românilor unitate în lupta naţională şi socială şi să nu fie dezbinaţi pe criterii confesionale. El a susţinut o teorie hegeliană a naţionalismului epocii. De vizitat la Blaj e şi castelul episcopal, unde în grădina istorică se găsesc ştejari seculari de 600 de ani. Cel mai impozant stejar din parc este cel intitulat bineînţeles Avram Iancu. Castelul Bethlen este cel mai valoros monument istoric si arhitectural din Blaj. A fost resedinţa a stăpânilor feudali ai domeniului Blaj până în 1737 apoi a devenit sediul Episcopiei unite. Inocenţiu Micu-Klein a mutat aici reşedinţa episcopiei greco-catolice de la Făgăraş în anul 1737. Blajul devine cel mai puternic centru cultural românesc, inclusiv prin deschiderea unei tipografii (1747), a unui seminar şi a două şcoli (1754).Acum se renovează şi casa de cultură precum şi bazinul olimpic. Trebuie să-l felicit pe primarul din Blaj, care a reuşit să refacă întreg centrul istoric, dar şi să construiască facilităţi moderne de petrecere agreabilă a timpului liber. M-am întâlnit întâmplător cu primarul Blajului, dl. Gheorghe Valentin Rotar, la un meci de volei, aici echipa locală e campioană naţională, şi l-am felicitat sincer pentru realizările sale de a pune în evidenţă istoria şi gloria Blajului. În această chestiune, din păcate, Clujul mai are multe de învăţat. Când am plecat duminică după masa din Blaj mi-a curs o lacrimă nostalgică pe obraz şi m-am gândit la Mihai Eminescu: Da, a avut dreptate Poetul Naţional, Blajul este Roma noastră a românilor, pe care trebuie să o vizităm mult mai des şi să ascultăm din negura timpului îndemnul lui Simion Bărnuţiu: „Ţineţi toţi cu poporul ca să nu rătăciţi”.

Ionuţ Ţene

www.napocanews.ro

Publicat in 19 Oct 2015 la ora 09:41 sub categoria Articole. Puteti urmari comentariile prin feed-ul de RSS 2.0. Puteti comenta sau pune o legatura de pe site-ul dvs.