Educaţia lui Avram Iancu s-a realizat la Cluj. Elev de liceu şi student la Drept, în orașul de pe Someș, Avram Iancu a avut o tinereţe foarte tumultoasă. La începutul anilor 1840, Avram Iancu era cunoscut ca un învățăcel sîrguincios și inima grupurilor de tineri intelectuali români din Cluj. Locuia în casa vaduvei Bokor, originară din Câmpeni, de pe actuala str. Avram Iancu nr. 17. Viitorul Crai al Munților a absolvit în 1844 Liceul Piarist catolic de pe Ulița Lupului, și a devenit student la Drept. Ca și student, prin 1845, înjghebează o societate academică, sub președinția tânărului avocat clujean Alexandru Bohățiel şi publică ziarul manuscris „Aurora”, foaie literară şi expresie a drepturilor culturale ale românilor. P
rofesorul Virgil Șotropa atestă că Avram Iancu “era foarte impulsiv, se știa însă a modera și înconjura conflictele. Într-un singur caz își potolea doar anevoie mânia: când auzea batjocuri la adresa poporului român”. Istoricul Vasile Lechințan a publicat un document despre o încăierare a elevilor români de la Liceul Piarist, conduși de Iancu, cu tinerii naționaliști maghiari la o iluminație în aprilie 1842. Documentele vorbesc şi despre înmormântarea studentului român Nicolae Popa în cimitirul din Cluj. Cuvântul funebru este rostit de un student român în limba română, iar tinerii maghiari s-au simțit ofensați și au început să protesteze și să ofenseze funebra adunare. De aici nu a mai fost mult ca tânărul student Avram Iancu în fruntea studenților români să le tragă colegilor maghiari o bătaie “sănătoasă” și să-i pună pe fugă spre Ulița Măcelarilor. Avram Iancu când era vorba să-şi apere onoarea de liceean nu se dădea în lături să-şi folosească pumnii în bătăi de stradă. Spiritul său revoluţionar s-a manifestat şi în timpul lucrărilor Dietei Maghiare de la Cluj din 1846, care se desfăşurau în „sala Redut” din clădirea actuală a Muzeului Etnografic al Transilvaniei de pe str. Memorandumului. Tânărul Avram Iancu se ridica în picioare la balcon, cu sângele fierbând de indignare, când grofii şi politicienii maghiari refuzau drepturile naţionale ale românilor transilvăneni, strigând tare să fie bine auzit: „Nu cu argumente filosofice şi umaniste se pot convinge tiranii, ci cu lancea lui Horea”.
Şi totuşi, o trăsătură a tinereţii studioase a lui Avram Iancu de la Cluj este puţin cunoscută: viitorul revoluţionar a scris poezii. Era oarecum firesc, ca un tânăr adolescent de 17/19 ani să scrie poezii de dragoste sau inspirate din folclorul românesc. E vârsta dragostei şi a primelor iubiri pe care o încearcă orice tânăr adolescent şi nu numai. Recent am citit o carte interesantă a istoricului clujean Ştefan Pascu „Avram Iancu – viaţa şi faptele unui erou şi martir”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972. În acest studiu, Ştefan Pascu susţine că studentul Avram Iancu scria poezii: „Probabil din această vreme sunt şi încercările poetice ale lui Iancu. Versurile tinereşti, de inspiraţie populară şi de conţinut erotic, adresate, se pare unei prietene din Abrud, frumuseţe, deosebită pentru acele locuri şi acele vremuri, Hani Farkaş (p. 40)”. Pe Avram Iancu, ca tânăr poet, nu l-a inspirat doar frumuseţea unei unguroaice din Apuseni, ci şi evenimentele revoluţionare din 1848, care i-au exaltat inima de patriot român. Pregătirea revoluţiei din primăvara anului 1848 în Munţii Apuseni l-a inspirat pe revoluţionar să creeze o poezie naţionalistă cu iz popular. „Toate aceste momente le evocă poezia populară ‘Iancu’, în care neînfricatul tribun se gândeşte la neamul şi la ţara sa, pentru dreptăţile cărora a ridicat sabia: Am un neam şi-o ţară-ntreagă/Să le scot dreptul mă roagă.” (Ştefan Pascu, p. 99) Ar fi interesant ca, pe viitor, un student clujean de la UBB să scrie o lucrare de doctorat, ca un arc peste timp, despre opera poetică a Crăişorului Munţilor, Avram Iancu. Cred că ar ieşi o carte interesantă. Istoriografia românească e datoare să clarifice tinereţea literară şi să identifice poeziile scrise de revoluţionarul Avram Iancu.
dr. Ionuţ Ţene, NapocaNews
NapocaNews – ştiri şi atitudini
Societatea Cultural-Patriotica “Avram Iancu”