Clujul istoric nu este o abstracţie ideatică şi turistică. Zidurile, clădirile, monumentele, străzile frumosului nostru oraş „vorbesc”, parafrazând un mare istoric american dintr-o carte despre daci.

Ţin bine minte când la 15 martie 1998, într-o zi cu soare, am depus coroane de flori şi am re-dezvelit după renovare, împreună cu colegii mei de la primărie: poetul Marius Ţion, Cătălin Robu, Gligor Topan, Vasile Moldovan – celebra placă comemorativă de pe clădirea din str. Avram Iancu nr. 17, în care a locuit elevul Avram Iancu, între anii 1841 – 1844. Astfel am introdus imobilul în circuitul turistic de factură istorică al Clujului.

Noi ştim atât de multe despre eroul legendar al moţilor Avram Iancu din timpul revoluţiei de la 1848 – 1849 şi atât de puţine despre viaţa lui de tânăr elev în oraşul Cluj. Pe străzile pe care călcăm din zona centrală să nu uităm niciodată că şi-a purtat paşii şi Crăişorul Munţilor. În 1841 poposea la Cluj, de la gimnaziul din Zlatna, fiul de ţăran moţ, Avram Iancu. El a urmat liceul Piarist catolic de pe Uliţa Lupului, actuala str. M. Kogălniceanu, înscriindu-se la clasa Humanitas, cu doi ani de filosofie, pentru a putea urma cursurile facultăţii de Drept. Avram Iancu s-a remarcat de la început ca şi liderul elevilor români provocând călugării-profesori catolici cu discursuri despre drepturile naţionale ale românilor.

Read the rest of this entry »

“Vidra de Sus”, azi satul Avram Iancu, este aşezat în inima munţilor Apuseni, sub tâmpla Muntelui Găina – 1486 m – pe Arieşul mic – la 21 km de oraşul Câmpeni, capitatala Ţării Moţilor. Sediu al legiunii lui Avram Iancu, Auraria Gemina, oraşul Câmpeni marchează intrarea în teritoriul “Cetăţii din Munţi” cu o statui ecvestră a Crăişorului Munţilor, amplasată în centrul oraşului.

La 1201 localitatea Vidra de Sus făcea parte din “Terra Abruth”, iar la 1595 – printr-un privilegiu al principelui Cristofor Bathory – este menţionată documentar. În secolele XVIII şi prima jumătate a secolului XIX este partea componentă a domeniului Zlatna. În 1954,Vidra de Sus, numită aşa după animalul carnivor vidra, este menţionată ca “Felsa Vidra”. Întrea 1858 şi 1860, este în componenţa districtului Alba, în 1875 trece la comitatul Turda- Arieş, iar în 1912 era trecută în plasa Câmpeni.

În 1924, la 100 de ani de la naşterea lui Avram Iancu, localitatea primeşte denumirea de Avram Iancu, iar la ceremonii participă regele Ferdinand, Vasile Goldiş, Ion I.C. Brătianu şi patriarhul Miron Cristea. Astăzi, la intrarea în comuna Vidra, este amplasată o statuie în marmură al lui Avram Iancu, dezvelită în anul 2009.

Read the rest of this entry »

In creierul Muntilor Apuseni, in fosta comuna Vidra de Sus, vedea lumina zilei in anul 1824 Avram Iancu, acel viteaz si drept barbat pe care poporul l-a numit cu drag “Craiul Muntilor”.

La umbra plopilor saditi, dupa cum crede poporul, chiar de mana lui, micuta casa natala, deasupra careia sta inaltat un acoperis tuguiat ca o caciula, pastreaza intreaga comoara de marturii (documente, fotografii, arme, obiecte de folosinta casnica etc.) legate de zbuciumata viata a lui Avram Iancu. Urmarind pe rabojul anilor firul evenimentelor, il intalnim pe Iancu, rand pe rand, elev la scoala din Campeni, apoi la Abrud si Zlatna, si in cele din urma la Cluj, unde isi termina studiile de drept. Tanarul, despre care marele revolutionar N. Balcescu spunea ca este “neclintit ca granitul muntilor sai”, a imbratisat cu ardoare cauza revolutiei de la 1848, situandu-se in fruntea luptatorilor pentru eliberarea sociala si nationala a romanilor din Transilvania. Insufletit organizator al entuziastelor adunari populare de la Blaj, Avram Iancu devine in zilele revolutiei conducatorul ostilor de tarani si mineri.

Read the rest of this entry »

de prof. dr. Gelu Neamţu

În istoria popoarelor apar uneori momente de cumpana si de primejdie. Atunci fatalitatea sau vointa divina aduc în fruntea acelui popor una sau mai multe personalitati pentru a-l calauzi.

La 1848 poporul român din Transilvania s-a aflat în primejdie de moarte; dar tot atunci, s-au afirmat ca salvatori o pleiada de conducatori, în majoritate tineri, între care Avram Iancu a stralucit ca o pretioasa nestemata.

Vrednici conducatori au mai fost alaturi de el; si S. Barnutiu, si I. Buteanu, si S. Balint si Al. Papiu Ilarian, si multi, multi altii, dar nici unul dintre ei nu a intrat atât de adânc în constiinta poporului român, nici unul nu s-a identificat atât de desavârsit cu aspiratiile sale ca tânarul, frumosul si mândrul prefect ce în scurt timp primi numele acela atât de poetic, cum îl aprecia N. Balcescu, de CRAI AL MUNTILOR.

Sa începem cu interesanta marturie a unei doamne (doamna Pipos din Zlatna) care-i împartaseste lui Aron Densusianu ca l-a cunoscut pe Avram Iancu pe când avea 10 ani. „Era – spune ea – un baiat blond, blând si foarte modest. Am ramas înmarmurita când în revolutiune aud deodata de numele lui atât de razboinic”. Rezumându-se doar la blândete si modestie, presupune, ca nimeni nu i-ar fi prevazut lui Iancu un viitor de revolutionar. Si totusi … la Târgu Mures, în calitate de cancelist, la cele doua calificative se mai adauga si altele, care îmbogatesc nuantele paletei. Iata cum îl cunoaste Iosif Sterca Sulutiu: „student eminent, cu exterior placut, blondin, modest, cu inima deschisa, sincer si cu caracter, avea mult temperament dar era foarte tolerant – fata de alte natiuni si confesiuni, apoi tinea mult la parola cuvântului dat”. Acestui portret o cunoscuta gazeta maghiara îi adauga si alte trasaturi semnificative: Iancu – se spune acolo – „nu stia sa se încovoiasca nici sa se linguseasca. Pe figura lui impozanta, si pe fata lui superba barbateasca, se oglindea timbrul acelei constiinte, pe care singur convingerea meritelor proprii o poate da”. Cu alte cuvinte era mândru, dar nu era vanitos, iar sira spinarii era întotdeauna dreapta, ferma.

Read the rest of this entry »